RAG pe situații de lucrări: aceeași cantitate, cinci cifre

„Cât s-a executat până acum la obiectul 3?” arată ca o întrebare cu un singur răspuns. Într-un dosar cu situații de lucrări și devize are cinci, iar toate sunt corecte în același timp.

Cantitatea ofertată stă în devizul ofertă, anexă la contract. Cantitatea executată stă în jurnalul de șantier. Cantitatea măsurată stă în atașamente, semnate în teren. Cantitatea acceptată stă în situația de lucrări confirmată de dirigintele de șantier. Cantitatea decontată stă în factură și în plata efectivă, după rețineri, avansuri recuperate și eventuale penalități. Cinci documente, cinci date, cinci semnături, cinci valori pentru aceeași mărime fizică.

Dificultatea de până acum, pe corpusurile din serie, era identificarea: care document se aplică, de la ce dată, în ce versiune. Aici documentul se găsește ușor, iar eroarea apare imediat după. Sistemul extrage o cifră reală, o afișează cu sursa corectă și răspunde la altă întrebare decât cea pusă. Ce este RAG rămâne punctul de plecare dacă termenii de mai jos sună nou.

Cinci stări, cinci documente, cinci semnături

Confuzia nu vine din dezordine. Vine dintr-un lanț documentar proiectat deliberat, în care fiecare verigă are alt rol probatoriu.

Formularul care circulă de trei ori

Metodologia din HG nr. 907/2016 e explicită într-un punct pe care puțini îl remarcă. Listele cu cantități de lucrări din proiectul tehnic se întocmesc pe formularele F1-F5. Aceleași formulare, completate cu prețuri unitare și valori, devin formularele devizului ofertă. Iar hotărârea adaugă că tot ele se folosesc pentru întocmirea situațiilor de lucrări executate, în vederea decontării.

Un singur tipar de tabel, trei umpleri diferite, la trei momente diferite, cu trei semnatari diferiți. Structura identică e exact ce induce în eroare un sistem de regăsire: două tabele cu aceleași coloane, aceleași articole de deviz și aceleași unități de măsură arată, la nivel de similaritate, ca două copii ale aceluiași document.

A șasea valoare, care apare o dată pe an

Peste cele cinci se așază o a șasea, produsă de contabilitate. La sfârșitul fiecărui exercițiu, o comisie inventariază lucrările neterminate și întocmește restul de executat, alături de un centralizator al lucrărilor efectuate. Cifra rezultată e o fotografie la 31 decembrie, făcută cu alt scop și adesea de alți oameni decât cei care semnează atașamentele.

E valoarea pe care o găsește primul un sistem care caută în arhiva financiară, fiindcă e cea mai bine formatată și cea mai ușor de extras. E și cea mai puțin potrivită pentru o întrebare despre stadiul de azi al unui obiect.

De ce versionarea nu rezolvă nimic

Reflexul obișnuit e să tratezi situația ca pe un istoric de versiuni și să afișezi ultima. Reflexul e greșit aici. O versiune nouă o înlocuiește pe cea veche; o stare nouă nu o anulează pe precedenta.

Cantitatea ofertată rămâne baza contractuală după ce s-a măsurat altceva în teren. Cantitatea măsurată rămâne fapt chiar dacă beneficiarul acceptă mai puțin. Cantitatea acceptată rămâne datorie chiar dacă plata se face parțial. Toate coexistă și toate sunt invocabile, în funcție de cine întreabă și de ce.

Lanțul începe mai devreme, în specificația de achiziție; cum se regăsește o specificație e un subiect în sine. Prețul unitar care înmulțește cantitatea vine din devizul ofertă, construit în procedura descrisă la licitații și achiziții publice.

De unde vine cifra dintr-o situație de lucrări

Situația de lucrări nu se măsoară. Se calculează. Iar operanzii ei stau în alte două documente.

Caietele de sarcini pentru dirigenție de șantier o spun în termeni operaționali: decontarea se face pentru cantitățile real executate, rezultate din măsurători și înscrise în foile de atașament, iar situațiile de plată se întocmesc folosind prețurile unitare și articolele de deviz din devizul ofertă. Măsurătorile se efectuează de dirigintele de șantier împreună cu reprezentantul executantului, lunar sau ori de câte ori e nevoie.

Rezultă o regulă de citare pe care aproape nicio implementare nu o aplică. Un răspuns care citează situația de lucrări citează un produs de înmulțire. Faptul verificabil stă în atașament, iar unitatea de preț stă în contract.

Lucrările care devin ascunse

Pentru lucrările ce devin ascunse, măsurătorile se fac la finalizarea lor, odată cu procesul-verbal de recepție calitativă. După turnarea betonului, săpătura nu mai poate fi remăsurată de nimeni, niciodată.

Atașamentul devine, pentru acea cantitate, singura sursă existentă în univers. Un sistem care îl tratează ca pe un document auxiliar și îl lasă în afara indexului nu pierde context, ci pierde singura dovadă.

Încadrarea în articolul de deviz

Dirigintele nu verifică doar cantitatea și prețul, ci și încadrarea lucrării în articolul de deviz corect, cu poziția și denumirea lui. Aceeași operațiune fizică poate fi decontată sub două articole diferite, cu prețuri unitare diferite, fără ca vreo cantitate să fie falsă.

Pentru regăsire, asta înseamnă că întrebările despre bani nu se pot rezolva agregând după denumirea lucrării. Cheia e codul articolului, iar codul e un șir fără vecini semantici, pe care căutarea hibridă îl prinde și căutarea vectorială pură îl ratează.

Ce se întâmplă când remăsoară altcineva

Un raport de audit publicat de Curtea de Conturi în 2026 arată consecința pe un caz concret. Cantități de săpătură decontate în 2020 pe baza unei note a dirigintelui de șantier au fost recalculate șase ani mai târziu de proiectant, iar diferența față de realitatea din teren a fost consemnată ca supraevaluare.

Trei valori ale aceleiași săpături, produse de trei persoane, la trei momente, cu trei metode. Un sistem util le arată pe toate trei și spune de unde vine fiecare. Unul care alege singur o valoare devine, tehnic, sursa unei afirmații pe care nu o poate susține.

Regimul de preț schimbă ce înseamnă cantitatea măsurată

Aceeași măsurătoare are efecte financiare diferite după cum a fost stabilit prețul în contract. Codul civil reglementează trei modalități, iar diferența dintre ele decide dacă întrebarea despre cantitate e sau nu o întrebare despre bani.

La prețul estimat, adică prețul de deviz, antreprenorul trebuie să justifice orice creștere a prețului, iar beneficiarul nu e ținut să plătească acea creștere decât în măsura în care rezultă din lucrări care nu puteau fi prevăzute la încheierea contractului. La prețul stabilit în funcție de valoarea lucrărilor executate, antreprenorul e ținut să dea socoteală, la cerere, despre stadiul lucrărilor și cheltuielile deja efectuate.

La prețul forfetar, logica se inversează. Beneficiarul trebuie să plătească prețul convenit și nu poate cere o diminuare motivând că lucrarea a necesitat mai puțină muncă ori a costat mai puțin. Nici antreprenorul nu poate pretinde o creștere pe motiv că a costat mai mult. Prețul rămâne neschimbat chiar dacă s-au adus modificări condițiilor de executare inițial prevăzute, dacă părțile nu au convenit altfel.

Aceeași cifră, trei consecințe

Pe un contract forfetar, răspunsul „s-au executat 1.240 de metri pătrați, adică 87% din cantitatea contractată” e corect fizic și înșelător financiar, fiindcă sugerează o proporție a plății care nu există. Pe un contract cu preț de deviz, același răspuns e util și aproape complet.

Regimul de preț nu e o notă de subsol. E o dimensiune care trebuie atașată la ingestie, alături de obiect și de articolul de deviz, fiindcă schimbă ce anume are voie sistemul să deducă dintr-o cifră pe care o citește corect. Clauzele care fixează regimul stau în contract, iar contractul are propriul mod de a fi indexat: obligații contractuale.

Cantitatea se modifică prin alte acte decât contractul

Între semnarea contractului și ultima situație de lucrări, cantitățile se schimbă. Nu prin rescrierea contractului, ci printr-un circuit paralel de documente scurte.

Caietele de sarcini uzuale descriu circuitul astfel: când cantitățile rezultate din măsurători diferă de cele din listele de cantități, diferența se confirmă de proiectant și se regularizează prin note de comandă suplimentară și note de renunțare, compensate valoric și încadrate în capitolul de cheltuieli diverse și neprevăzute, cu aprobarea dirigintelui de șantier. Declanșatorul e de regulă o dispoziție de șantier, emisă în urma unei constatări în teren.

Metodologia din HG nr. 907/2016 dimensionează chiar acest capitol: cheltuielile diverse și neprevăzute se estimează procentual din valoarea mai multor capitole, cu 10% în cazul unui obiect nou de investiții și 20% în cazul lucrărilor de intervenții la o construcție existentă. Iar hotărârea precizează că ele se folosesc în conformitate cu legislația achizițiilor publice care se referă la modificările contractuale apărute în timpul execuției.

Două reguli de însumare pentru aceeași pereche de acte

Aici sursele diverg, iar divergența e mai instructivă decât orice regulă unică.

Pe șantier, nota de comandă suplimentară și nota de renunțare se compensează valoric: plusul acoperă minusul, iar ce contează e soldul. Pentru pragurile legale de modificare a contractului, compensarea nu se aplică. Instrucțiunea ANAP nr. 1/2021 prevede că valoarea modificării e reprezentată de valoarea lucrărilor suplimentare, fără a fi luate în considerare lucrările inițiale la care se renunță.

Consecința e directă. Un contract cu 400.000 de lei în plus și 380.000 de lei în minus are, simultan, o modificare de 20.000 de lei și una de 400.000 de lei. Prima cifră e corectă pentru încadrarea în valoarea de finanțare. A doua e cea care se raportează la pragul aplicabil, alături de restul modificărilor din aceeași categorie.

Ce înseamnă asta pentru un răspuns generat

Însumarea nu e o operație neutră pe care sistemul o poate face implicit. Regula de însumare e o dimensiune a întrebării, la fel ca perioada sau obiectul.

Un sistem care primește „cu cât s-a modificat contractul” și adună toate liniile din notele de modificare produce un număr fără regulă declarată. Reacția corectă e să ceară scopul, sau să livreze ambele valori cu eticheta fiecăreia. Întrebările care cer mai multe treceri prin corpus înainte de un singur număr sunt exact tiparul descris la RAG agentic și multi-hop.

Acceptat și plătit sunt două cifre diferite

O situație de lucrări confirmată la 500.000 de lei nu produce o plată de 500.000 de lei. Între cele două numere se interpun mecanisme contractuale care nu au nicio legătură cu cantitatea executată.

Normele metodologice aprobate prin HG nr. 395/2016 permit ca garanția de bună execuție să se constituie prin rețineri succesive din sumele datorate pentru facturi parțiale, dacă părțile convin și dacă posibilitatea a fost prevăzută în documentația de atribuire. Restituirea are apoi propriul calendar: 70% din valoarea garanției în termen de 14 zile de la încheierea procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, dacă nu s-au ridicat pretenții până atunci, și restul de 30% la expirarea perioadei de garanție, pe baza procesului-verbal de recepție finală.

Peste asta se adaugă recuperarea eșalonată a avansului și eventualele penalități de întârziere. Trei scăderi cu ceasuri proprii, aplicate la o valoare care rămâne, ea, neschimbată.

Reținerea nu e o corecție de cantitate

Distincția pare evidentă și se pierde constant în răspunsuri generate. O reținere de 10% din valoarea unei facturi parțiale nu înseamnă că 10% din lucrare a fost respinsă. Înseamnă că o parte din bani stă în garanție până la un eveniment viitor, în timp ce lucrarea e integral acceptată.

Un sistem care raportează „s-a decontat 90%” fără să spună care 10% lipsește și de ce mută discuția de la execuție la conflict, într-o singură frază. Instrumentul bancar care înlocuiește uneori reținerea are alt ceas: scrisori de garanție.

De ce reconcilierea automată e o capcană

Tentația firească e să legi automat suma situațiilor de suma plăților și să semnalezi diferența. Pe un dosar de execuție, diferența e starea normală, nu anomalia.

Procesele-verbale de recepție la terminarea lucrărilor și cele de recepție finală pot fi întocmite și pentru părți sau obiecte distincte fizic și funcțional, proporțional cu valoarea lucrărilor recepționate. Deci pe același contract pot curge, în paralel, eliberări parțiale de garanție pentru obiecte diferite, la date diferite. În raportarea financiară, aceeași lucrare apare după alte convenții, tratate la finanțe și raportare, iar momentul care închide lista de pretenții e cel de la recepții și puneri în funcțiune.

Ce anume intră în index când unitatea e o valoare

Unitatea care intră în index nu e documentul. E valoarea, cu toate atributele care o fac interpretabilă.

Fiecare cifră extrasă din corpus ar trebui să poarte articolul de deviz, obiectul, unitatea de măsură, starea din lanț, documentul-sursă, data, semnatarul și regimul de preț al contractului. Fără starea din lanț, două valori identice ca formă devin interschimbabile, iar sistemul nu are cum să știe că a răspuns greșit.

Un tabel de deviz nu se taie ca un paragraf: capul de tabel trebuie să însoțească fiecare fragment, altfel coloana de cantitate ajunge în index fără unitate de măsură. Strategiile de chunking acoperă compromisurile. Cantitățile extrase automat dintr-un model de proiectare ridică o problemă înrudită, tratată la desene tehnice și BIM, iar prețul unitar comparat cu piața ține de catalogul de produse.

Traseul de calcul ca artefact livrat

Direcția utilă apare într-un benchmark din 2026 pe cercetare cu surse multiple. Celulele obținute prin derivare poartă un traseu explicit de calcul, care înregistrează valorile intermediare, conversiile de unități, alinierea perioadelor și sursa fiecărei valori intermediare. Când sursele raportează valori care nu se potrivesc, celula primește eticheta de divergentă, iar răspunsul de referință e un interval sau o valoare însoțită de o notă de reconciliere.

Aplicat pe un dosar de execuție, tiparul se traduce simplu: orice număr calculat se livrează cu operanzii și cu documentul fiecărui operand, iar divergența devine un rezultat valid, nu o eroare de ascuns. Un traseu turnat brut în răspuns devine însă ilizibil; formatul unui răspuns bun tratează exact acest compromis.

Cum verifici că sistemul adună corect

Rezultatele publicate în ultimii doi ani converg supărător de bine cu ce se vede pe dosare reale.

T2-RAGBench, un set din 2025 cu peste 32.000 de triplete întrebare-context-răspuns construite pe rapoarte financiare, arată că regăsirea combinată text-și-tabel rămâne dificilă chiar și pentru modelele de top. Un benchmark din 2025 pe raționament la nivel de corpus constată că RAG-ul de bază se descurcă slab la întrebările care cer agregare peste multe documente, spre deosebire de cele care cer extragerea unui pasaj.

Pe partea de generare, o evaluare din 2026 observă că modelele urmează pașii de raționament corecți, dar greșesc aritmetic la valorile intermediare, și că eșecurile se înmulțesc când sursele diferă ca granularitate. O lucrare pe documente financiare descrie exact tiparul din situațiile de lucrări: o singură trecere de regăsire aduce doar una dintre cele două valori necesare, iar generatorul o inventează pe cealaltă sau aplică o formulă greșită.

Setul de test se construiește din dosare cu conflict

Un dosar bun de evaluare e cel în care ofertatul, măsuratul și decontatul chiar diferă, iar între ele s-au strecurat o dispoziție de șantier și o notă de renunțare. Zece asemenea dosare separă implementările mai bine decât o sută de contracte executate fără abateri.

O idee de împrumutat vine din concursul WattBot din 2025, unde răspunsurile numerice se evaluau cu toleranță de 0,1% și cu atribuire exactă a sursei, simultan. Cifra apropiată fără sursă corectă nu conta ca reușită. Pentru metricile clasice de retrieval și generare, cum evaluezi un sistem RAG e articolul de referință. Iar sub un anumit volum, un registru disciplinat rezolvă tot ce e descris mai sus; când nu folosești RAG pune pragul în cifre.

Întrebări frecvente

Ce cantitate afișăm implicit când cineva întreabă cât s-a executat?

Niciuna singură. Răspunsul util listează cantitatea măsurată și cea acceptată, cu documentul și data fiecăreia, și menționează dacă există diferență între ele. Alegerea unei valori implicite pare o simplificare de interfață și e, de fapt, o decizie contractuală luată de un sistem care nu are dreptul să o ia.

Cum tratăm contractele cu preț forfetar, unde măsurătorile există dar nu schimbă plata?

Se indexează normal, cu regimul de preț atașat ca dimensiune și cu o regulă de răspuns care blochează deducerea sumei din procentul executat. Măsurătorile rămân necesare pentru urmărirea progresului, pentru recepție și pentru eventuale litigii; doar legătura automată cu plata dispare.

Poate sistemul să calculeze singur procentul de modificare a contractului?

Poate să adune, dar nu poate să aleagă regula. Fiindcă plusurile și minusurile se compensează pentru încadrarea în finanțare și nu se compensează pentru pragul legal, un singur procent afișat fără regulă e neverificabil. Varianta onestă livrează ambele valori, fiecare cu regula ei.

Atașamentele sunt scanate și completate de mână. Merită indexate?

Da, și sunt de obicei documentele cu cel mai mare raport între efort și valoare. Pentru lucrările ascunse ele sunt singura sursă rămasă. Dacă recunoașterea textului nu e fiabilă, varianta minimă viabilă e indexarea metadatelor și a legăturii către scan, astfel încât sistemul să poată spune că măsurătoarea există și unde se găsește, chiar fără să o citească.

Ce facem cu situațiile de lucrări refuzate parțial la plată?

Se păstrează în index amândouă, versiunea depusă și cea confirmată, cu diferența marcată explicit. Refuzul parțial e informația cea mai căutată dintr-un dosar în conflict și e prima care dispare când sistemul reține doar documentul final. Valorile refuzate sunt și cele mai sensibile intern, așa că controlul accesului devine relevant fix aici.

Un dosar de execuție e, în fond, o singură mărime urmărită de cinci ori de oameni diferiți, cu drepturi diferite de a o modifica. Sistemul care îl deservește nu are voie să comprime asta într-un număr, oricât și-ar dori-o cel care întreabă. Poate, în schimb, să pună valorile una lângă alta, cu documentul și data fiecăreia, și să lase decizia acolo unde stă și răspunderea. Corpusurile analizate în cazuri de utilizare enterprise cedează fiecare în alt punct. Cât timp mai are voie dosarul însuși să existe e o întrebare separată, cu termene care nu se acordă între ele: RAG pe nomenclatorul arhivistic.

Un audit pe zece dosare de execuție arată în câteva zile unde se rupe lanțul de valori. Trimite un mesaj cu tipul lucrărilor și cu numărul de contracte active.