Declarație de accesibilitate: conținut, feedback, termen

Politica de confidențialitate descrie ce faci cu datele. Termenii descriu ce vinzi. Bannerul de cookies cere o decizie. Niciunul nu poate fi contrazis de cineva care doar deschide site-ul: descriu obligații, iar respectarea lor se vede în cod, în bază sau în contract.

Declarația de accesibilitate publică, în schimb, o notă pe care ți-o dai singur — „parțial conform cu WCAG 2.1 AA” sau, mai rar și mai riscant, „conform”. Oricine are un cititor de ecran și cinci minute poate verifica dacă afirmația se susține. Un vizitator care citește nota, apasă Tab și rămâne blocat în meniu nu are nevoie de un audit ca să vadă că documentul și produsul spun lucruri diferite. De aici problema cu declarațiile copiate dintr-un șablon: nu sunt birocrație inutilă, ci o afirmație publică inexactă despre propriul produs.

Textul de mai jos tratează declarația ca pe un artefact cu ciclu de viață: cine o datorează, ce conține potrivit anexei aplicabile, cum se verifică fiecare afirmație din ea, cum se argumentează o excepție și cum rămâne adevărată după al treilea deploy pe interfață.

Cine datorează declarația și ce anume scutește microîntreprinderea

Obligația nu vine dintr-o lege a site-urilor, ci din regimul produselor și serviciilor — iar asta schimbă ordinea întrebărilor.

Testul în doi pași: întâi serviciul, apoi dimensiunea

Legea nr. 232/2022 se aplică unei liste închise de servicii furnizate consumatorilor după 28 iunie 2025, enumerate la articolul 2 alineatul (3): comunicații electronice, acces la servicii mass-media audiovizuale, servicii bancare pentru consumatori, cărți electronice și comerț electronic. Definiția de la articolul 3 punctul 22 decide pentru majoritatea site-urilor: servicii furnizate la distanță, prin site-uri web, prin mijloace electronice și la solicitarea individuală a unui consumator, în vederea încheierii unui contract de consum.

Un site de prezentare fără contract încheiat online nu bifează definiția. Un magazin, o platformă de rezervări sau un flux de abonament către persoane fizice o bifează. Abia apoi are sens să te uiți la numărul de angajați.

Ce anume acoperă scutirea, și ce rămâne pe dinafară

Articolul 4 alineatul (5) scutește microîntreprinderile care oferă servicii — sub 10 angajați și cifră de afaceri anuală sau total al bilanțului sub echivalentul a 2 milioane de euro, potrivit articolului 3 punctul 12 — de obligația de a respecta cerințele și de orice obligație legată de conformitate. Declarația fiind o obligație legată de conformitate, dispare cu restul.

Un detaliu de redactare merită semnalat, pentru că se citește diferit după cât de literal ești. Textul românesc trimite la „cerințele de accesibilitate prevăzute la alin. (3)”, iar alineatul (3) al aceluiași articol vorbește despre transportul urban, suburban și regional. În directiva transpusă, paragraful cu același număr e cel general privind serviciile, deci trimiterea a fost preluată mecanic la renumerotare. Lectura aplicată în practică e cea largă, aliniată la directivă; dacă decizia chiar contează, articolul 4 alineatul (6) prevede ghiduri aprobate de ministrul economiei împreună cu ministrul muncii.

Ce nu urmează scutirea: obligațiile din alte acte care ating aceeași interfață. Politica de confidențialitate, bannerul de cookies și identificarea firmei în footer rămân datorate, fiecare cu propriul temei și propria autoritate. Scutirea e din Legea nr. 232/2022, nu din restul dosarului legal al site-ului, inventariat în checklist-ul legal al unui site din România.

Două regimuri diferite, confundate constant

Cea mai frecventă eroare din materialele românești pe subiect e amestecarea celor două regimuri. Unul e privat: Directiva (UE) 2019/882, transpusă prin Legea nr. 232/2022, aplicabilă din 28 iunie 2025. Celălalt e public: Directiva (UE) 2016/2102, transpusă prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2018, aprobată prin Legea nr. 90/2019.

Testul e mecanic: uită-te ce act se citează, ce directivă transpune și ce anexă se invocă. Dacă un material îți spune că firma ta privată datorează un mecanism de feedback cu răspuns în 30 de zile în temeiul Legii nr. 232/2022, obligația aceea vine din celălalt regim. Diferența determină ce e obligatoriu și ce e voluntar în propriul document.

Ce conține, punct cu punct, potrivit anexei nr. 5

Aici se termină partea de „cine” și începe partea de conținut. Obligația de fond e la articolul 13 alineatul (2), iar structura documentului vine din anexa nr. 5.

Cele trei elemente din punctul 1

Anexa nr. 5 punctul 1 cere ca furnizorul să includă, în clauzele și condițiile generale sau într-un document echivalent, informații care să permită evaluarea modului în care serviciul respectă cerințele. Enumerarea are trei litere:

• litera a) — o descriere generală a serviciului în formate accesibile;
• litera b) — descrierile și explicațiile pentru înțelegerea funcționării serviciului;
• litera c) — o descriere a modului în care serviciul respectă cerințele de accesibilitate prevăzute în anexa nr. 1.

Formularea „sau într-un document echivalent” e cea care permite o pagină separată în locul unui capitol din termeni. Dacă alegi pagina separată, legătura dintre cele două documente trebuie să existe efectiv, altfel cititorul termenilor nu află niciodată că descrierea cerută de literele de mai sus e publicată în altă parte.

Fraza din punctul 3 pe care o sare aproape toată lumea

Punctul 3 al aceleiași anexe cere informații care să demonstreze că procesul de furnizare a serviciului și monitorizarea acestuia asigură conformitatea. Nu conformitatea de azi — procesul care o menține.

Articolul 13 alineatul (3) spune același lucru din alt unghi: furnizorul se asigură că există proceduri prin care serviciul rămâne conform și ia în considerare modificările caracteristicilor serviciului, ale cerințelor aplicabile și ale standardelor în raport cu care se declară conformitatea. Sunt cele două fraze care transformă declarația dintr-un instantaneu într-un artefact viu, și sunt exact cele omise din șabloanele care descriu doar starea curentă.

Formă scrisă și orală, plus durata de păstrare

Articolul 13 alineatul (2) litera c) cere ca informațiile să fie puse la dispoziția publicului în formă scrisă și orală, inclusiv într-un mod accesibil pentru persoanele cu dizabilități. Litera d) cere păstrarea lor cât timp serviciul e disponibil.

Cerința de formă orală e ignorată de aproape orice declarație publicată în România și nu e greu de acoperit: un canal telefonic prin care cineva poate cere aceleași informații, menționat în document, o satisface fără proiect dedicat.

Palierele de sancțiune arată cât cântărește fiecare bucată. Articolul 27 alineatul (1) litera g) sancționează încălcarea literelor a)–d) de la articolul 13 alineatul (2) — pregătirea informațiilor, explicarea, publicarea, păstrarea — cu amendă de la 7.000 lei la 15.000 lei. Litera f), pentru nerespectarea cerințelor de fond, și litera h), pentru lipsa procedurilor de menținere a conformității, se opresc la 6.000–12.000 lei. Documentul e sancționat mai sus decât produsul.

Standardul față de care declari, și de ce versiunea contează chiar acum

Aproape orice declarație publicată în România conține fraza „conform cu WCAG 2.1 AA, standard preluat de EN 301 549”. E utilă, dar incompletă într-un mod care devine vizibil în lunile următoare.

Ce e armonizat astăzi, și sub ce directivă

Comisia Europeană publică pe pagina proprie dedicată standardizării un fapt pe care materialele comerciale îl comprimă: din EN 301 549 au fost armonizate doar două versiuni, v2.1.2 în decembrie 2018 și v3.2.1 în august 2021, ambele prin trimitere publicată în Jurnalul Oficial în sprijinul Directivei (UE) 2016/2102 — regimul sectorului public. Nu în sprijinul Directivei (UE) 2019/882.

Revizuirea pentru regimul privat a fost cerută separat, prin cererea de standardizare M/587, adoptată prin decizia Comisiei C(2022) 6456. Rezultatul e EN 301 549 versiunea 4: la data acestui articol, documentul public de la ETSI e un final draft EN 301 549 V4.1.0, datat iunie 2026, aflat în faza de vot, iar textul lui spune explicit că prezumția de conformitate se activează abia după citarea în Jurnalul Oficial în temeiul directivei. Aduce alinierea clauzelor 9, 10 și 11 la WCAG 2.2 și două anexe noi, ZA și ZB, care mapează cerințele esențiale ale celor două directive.

Articolul 15 mai prevede o cale — acte de punere în aplicare cu specificații tehnice, când nicio trimitere la standarde armonizate nu e publicată și standardizarea întârzie nejustificat. Nu a fost folosită până acum aici.

Când o sursă secundară spune altceva decât documentul primar

Pe acest punct, materialele de marketing ale furnizorilor de instrumente și textele firmelor de avocatură nu spun același lucru. Primele afirmă frecvent că v3.2.1 conferă deja prezumție de conformitate cu Actul european privind accesibilitatea, în temeiul articolului 15. Analizele juridice publicate în jurul intrării în aplicare notau, dimpotrivă, că niciun standard armonizat elaborat special în sprijinul acestei directive nu era publicat în Jurnalul Oficial.

Verdictul îl dau documentele primare, iar ele sunt de acord între ele: pagina Comisiei enumeră două armonizări, ambele sub directiva sectorului public, iar draftul ETSI folosește viitorul pentru citarea sub cealaltă. Poți construi față de EN 301 549 și poți declara asta — dar nu poți invoca astăzi o prezumție legală obținută pe calea standardului armonizat sub regimul privat.

Cum scrii fraza ca să nu expire

Trei corecturi mici fac declarația rezistentă la ce urmează:

1. Numește versiunea, nu doar standardul. „EN 301 549 v3.2.1” e verificabil; „EN 301 549” devine ambiguu în ziua în care apare trimiterea la versiunea 4.
2. Numește nivelul WCAG cu versiunea lui. 2.1 AA și 2.2 AA nu sunt același set: al doilea adaugă șase criterii de nivel A și AA.
3. Distinge ținta de statutul juridic. „Ne raportăm la” descrie o țintă tehnică asumată; „beneficiem de prezumția de conformitate” e o afirmație juridică fără suport sub regimul privat.

Conform, parțial conform, neconform, și cum se verifică fiecare afirmație

Cele trei grade vin din modelul sectorului public și au fost preluate pe scară largă în declarațiile private. Alegerea între ele nu e o chestiune de ton.

De ce „parțial conform” cu excepții enumerate bate „conform” nedemonstrat

O declarație de conformitate totală poate fi contestată de oricine găsește un singur criteriu picat, iar articolul 26 din lege dă calea directă: consumatorii, dar și organismele publice, asociațiile, organizațiile sau alte entități juridice private, în numele ori în sprijinul unui reclamant, se pot adresa instanțelor sau autorităților competente.

„Parțial conform, cu următoarele excepții cunoscute” mută discuția din zona afirmației globale în zona listei verificabile. Cine găsește o problemă deja pe listă nu a găsit o contradicție, ci confirmarea că știi ce ai. Cine găsește una din afara listei îți semnalează ceva ce chiar nu știai — scopul mecanismului de feedback.

Fiecare criteriu afirmat vine cu metoda prin care a fost verificat

Majoritatea declarațiilor se rup aici: enumeră ce e implementat, dar nu spun cum au aflat. Un enunț de conformitate fără metoda atașată nu se poate audita, nici de tine peste șase luni.

Structura minimă a unei linii de raportare are trei coloane:

Numerele de criteriu se scriu ca atare, pentru că fac afirmația verificabilă de altcineva. Metoda diferă de la rând la rând, fiindcă instrumentele nu acoperă aceleași lucruri. Iar rezultatul poate fi „neconform” fără ca documentul să devină inutil — dimpotrivă.

Ce nu poate decide un scanner

Un rezultat de instrument automat nu e o dovadă de conformitate. Producătorul motorului axe-core afirmă că se pot găsi automat în medie 57% dintre probleme, restul fiind marcate pentru verificare manuală; estimările din practică se grupează mai jos, în jurul a 30–40%. Chiar cifra optimistă lasă peste 40% în seama judecății umane, iar proporția în sine e o afirmație care cere sursă — deci nu o poți scrie în declarație fără să spui de unde vine.

Ce rămâne obligatoriu manual e chiar partea care contează: dacă textul alternativ descrie efectiv imaginea, dacă ordinea de focus urmează logica vizuală, dacă mesajul de eroare spune omului ce să facă, dacă un flux în mai mulți pași se parcurge fără mouse. Cum se repară fiecare dintre acestea în cod are propriul material, ghidul de implementare sub Legea 232/2022; pagina de față se ocupă doar de drumul rezultatului până în document.

Sarcina disproporționată: o evaluare scrisă, nu o formulare în declarație

Excepția de la articolul 14 e des invocată și rar documentată. Cere mai mult decât o propoziție în pagină.

Evaluarea, criteriile și cei cinci ani

Articolul 14 alineatul (2) cere operatorului economic să efectueze o evaluare, pe baza criteriilor din anexa nr. 6, care estimează dacă asigurarea conformității ar introduce o modificare fundamentală sau ar impune o sarcină disproporționată. Anexa nr. 6 e concretă: raportul dintre costurile nete ale conformității și costurile totale de furnizare a serviciului, raportul dintre aceleași costuri și cifra de afaceri netă, plus costurile și beneficiile estimate raportate la beneficiul pentru persoanele cu dizabilități, ținând cont de cât de mult e utilizat serviciul.

Alineatul (3) cere păstrarea rezultatelor cinci ani de la ultima furnizare a serviciului și transmiterea unei copii la cererea autorității. Alineatul (7) adaugă, pentru operatorii care nu sunt microîntreprinderi, obligația de a informa autoritatea că se prevalează de excepție. Iar articolul 19 alineatul (3) spune ce face autoritatea cu documentul: verifică dacă evaluarea a fost efectuată, o examinează, inclusiv sub aspectul utilizării corecte a criteriilor din anexa nr. 6, și verifică apoi conformitatea.

O excepție invocată în declarație fără evaluarea scrisă în spate e, deci, o afirmație pe care primul control o cere în copie.

Reînnoirea are trei declanșatoare

Alineatul (5) le enumeră pentru fiecare categorie sau tip de serviciu: la modificarea serviciului oferit, la solicitarea autorităților responsabile și cel puțin o dată la cinci ani. Primul declanșator e cel care leagă evaluarea de calendarul tău de release-uri, nu de un dosar uitat într-un folder.

Finanțarea externă închide excepția

Alineatul (6) e scurt și tranșant: operatorii care beneficiază de finanțare pentru îmbunătățirea accesibilității din alte surse decât resursele proprii, publice sau private, nu se pot prevala de sarcina disproporționată. Un proiect de digitalizare cu componentă de accesibilitate finanțată închide calea excepției pentru ce a fost finanțat.

Mecanismul de feedback: cine îl datorează și ce colectează

Canalul de sesizare cu termen de răspuns apare în aproape orice declarație publicată în România. Merită spus de unde vine, pentru că nu vine de unde crede lumea.

Obligatoriu într-un regim, voluntar în celălalt

În sectorul public obligația e explicită. Articolul 6 din OUG nr. 112/2018 cere o declarație oferită anual și actualizată în 3 zile de la constatare, iar alineatul (4) enumeră conținutul: explicația părților inaccesibile cu motivele și alternativele, descrierea unui mecanism de feedback cu link către el, și un link către procedura de asigurare a punerii în aplicare. Alineatul (5) fixează răspunsul la 30 de zile de la înregistrarea solicitării.

În anexa nr. 5 din Legea nr. 232/2022 nu există niciun mecanism de feedback și niciun termen. Cine îl publică într-o declarație privată preia un element din celălalt regim. Nu e o greșeală — e chiar lucrul care face declarația verificabilă din exterior. Dar e un angajament asumat, nu o obligație transpusă, iar odată publicat un termen devine o promisiune făcută consumatorilor.

O sesizare e o prelucrare, cu tot ce implică

Mecanismul de feedback e, tehnic, un formular sau o adresă de e-mail — deci intră în inventarul de prelucrări cu temei, categorii de date, destinatari și durată. Temeiul e de regulă obligația legală în sectorul public și interesul legitim în cel privat, nu consimțământul.

Specific pentru o sesizare de accesibilitate: cere strict pagina sau funcția afectată, descrierea barierei și un mijloc de a răspunde. Tehnologia asistivă folosită ajută la reproducere, dar nu poate fi câmp obligatoriu — cine declară că navighează cu cititor de ecran furnizează, în context, o informație despre starea lui de sănătate. Restul — construcția formularului, informarea la colectare, jobul de ștergere — e tratat în ghidul despre formularul de contact conform GDPR.

Termenul, destinatarul și ce se întâmplă când răspunsul nu ajunge

Un canal funcțional se deosebește de o adresă care doar primește mesaje prin trei alegeri. Termenul trebuie să fie unul pe care îl poți ține: 30 de zile e valoarea preluată din regimul public, dar declarațiile instituțiilor europene folosesc frecvent 15 zile lucrătoare, iar un termen scurt respectat bate unul lung ratat. Destinatarul trebuie să fie cineva care poate schimba interfața, nu o căsuță generală de suport. Iar documentul ar trebui să spună ce se întâmplă dacă remedierea întârzie — de regulă, furnizarea informației cerute într-o formă alternativă accesibilă.

Când răspunsul nu vine sau nu mulțumește, regimul public trimite la procedura organismului de monitorizare. În cel privat, calea e articolul 26, iar autoritatea competentă pentru comerțul electronic e Autoritatea pentru Digitalizarea României, desemnată prin articolul 19 alineatul (1) litera d), care aplică și sancțiunile potrivit articolului 27 alineatul (5) litera d). Nu ANPC, deși intuiția trimite acolo.

Declarația ca artefact versionat, legat de un pas din pipeline

Anexa nr. 5 punctul 3 și articolul 13 alineatul (3) cer un proces, nu un document. Traducerea lor în inginerie e directă.

Ce rulează la fiecare modificare de interfață

Un pas automat în pipeline prinde exact partea automatizabilă, adică jumătatea ieftină. Rulat pe un set fix de pagini reprezentative, cu prag de eșec, ține regresiile în afara producției:

1- name: Verificare accesibilitate
2  run: |
3    npx @axe-core/cli 
4      https://exemplu.ro/ 
5      https://exemplu.ro/produs/demo 
6      https://exemplu.ro/checkout 
7      --exit

1- name: Verificare accesibilitate
2  run: |
3    npx @axe-core/cli 
4      https://exemplu.ro/ 
5      https://exemplu.ro/produs/demo 
6      https://exemplu.ro/checkout 
7      --exit

Ce nu prinde pasul ăsta ține de judecată: calitatea textelor alternative, logica ordinii de focus, utilitatea mesajelor de eroare. Pentru acelea, declanșatorul nu e commit-ul, ci schimbarea de șablon — un component nou de formular, un modal nou, o pagină cu structură nouă intră pe lista de verificare manuală înainte de release.

Ce înregistrezi ca dovadă

Data testării stă separat de data actualizării textului, pentru că sunt fapte diferite. Lângă ea: metoda folosită atunci, versiunea standardului față de care s-a testat și excepțiile cunoscute la acel moment. Exact informațiile pe care punctul 3 din anexă le cere ca demonstrație a monitorizării — și singurele care fac declarația reconstituibilă retroactiv.

Practic, declarația e un fișier în repo, cu istoric în control de versiune, publicat de la aceeași sursă ca restul site-ului. Istoricul răspunde singur la întrebarea „ce declarați în martie”, care altfel nu are răspuns.

Cadența minimă care tot funcționează: o revizuire completă la fiecare modificare majoră de interfață, plus una calendaristică anuală chiar dacă nu s-a schimbat nimic — pentru că se poate schimba standardul, iar articolul 13 alineatul (3) litera b) cere explicit luarea în considerare a modificărilor standardelor în raport cu care se declară conformitatea. Cu versiunea 4 în faza de vot, litera aceea are o dată apropiată în calendar.

Ce declară /accesibilitate de pe basetech.ro și ce susține metoda ei

Metoda de mai sus s-a aplicat pe 17 august 2026 pe propria declarație a site-ului: ce afirmă documentul, față de ce poate demonstra metoda pe care tot el o descrie.

Pagina /accesibilitate e datată 14 august 2026, identifică operatorul și domeniul acoperit, argumentează de ce declarația e voluntară, declară „parțial conform” și precizează că nu s-a făcut audit independent. Enumeră patru limitări cunoscute, printre care absența unui link „sari la conținut”. Oferă un canal de sesizare cu termen de 30 de zile și promisiunea unei forme alternative accesibile dacă remedierea întârzie. Elementele grele există.

Declarația e marcată noindex. Antetul paginii conține robots: noindex, follow. Documentul rămâne accesibil din footer, deci punerea la dispoziția publicului e satisfăcută funcțional. Dar singura pagină legală al cărei rost e să fie găsită din exterior — de cineva care caută cum să semnaleze o barieră, de o asociație, de o autoritate — e scoasă din indexare. Reparația e o linie de metadate.

Versiunea standardului lipsește. Secțiunea 1 spune „WCAG 2.1 nivel AA, standardul preluat de norma europeană EN 301 549”, fără număr de versiune — corect astăzi, ambiguu din ziua în care apare trimiterea la versiunea 4.

Data testării lipsește, deși metoda e descrisă. Secțiunea 6 spune ce s-a folosit — verificări automate din Lighthouse și testare manuală la tastatură, în Chrome și Firefox — dar nu când. „Ultima actualizare: 14 august 2026” e data textului, nu a evaluării; declarațiile instituționale le separă tocmai din acest motiv.

Metoda nu susține toate afirmațiile din secțiunea 3. Lighthouse plus tastatura acoperă contrastul, ordinea de tab și indicatorul de focus. Nu acoperă calitatea textelor alternative, afirmată acolo la nivel de site, nici utilitatea mesajelor de eroare. Fără o trecere cu cititor de ecran, afirmațiile sunt plauzibile, nu verificate — distanța se închide cu o parcurgere NVDA sau VoiceOver pe două-trei pagini, cu data ei.

Termenii nu trimit la declarație. Anexa nr. 5 punctul 1 vorbește despre clauzele generale „sau un document echivalent”. Documentul echivalent există, dar /termeni, verificat la aceeași dată, nu îl menționează. Pentru o firmă exceptată nu e o neconformitate; e o legătură lipsă între două documente despre același produs.

Ce ar merita copiat, nu corectat

Ce e deja peste media pieței merită consemnat, ca să nu ajungă pe lista următorului audit: enunțul explicit că nu s-a făcut audit independent și că evaluarea e internă; lista de limitări cu elemente reale, nu cosmetice; și temeiul scutirii argumentat în pagină, nu presupus.

Ce a rămas de la auditurile anterioare

Reverificarea de la 17 august 2026 pe /termeni nu a găsit nicio schimbare față de auditul din articolul despre termeni și condiții ca specificație de produs: aceeași dată de 27 mai 2026, aceleași intervale de preț fără regim de TVA, aceleași penalități și suspendare fără mecanism descris, tot fără clauză de modificare și istoric de versiuni, cu aceeași tensiune între exclusivitatea B2B și informarea privind soluționarea alternativă a litigiilor. Pe /contact și /confidentialitate constatările datează din aceeași zi cu textul de față, deci o reverificare nu ar produce informație nouă.

Întrebări frecvente

Sunt microîntreprindere. Mai am nevoie de declarație de accesibilitate?

Nu, dacă prestezi servicii și te încadrezi în definiția de la articolul 3 punctul 12 — sub 10 angajați și sub echivalentul a 2 milioane de euro. Scutirea de la articolul 4 alineatul (5) acoperă și obligațiile legate de conformitate, deci și documentul. O declarație voluntară rămâne utilă dacă descrie ce ai implementat și cum ai verificat, nu dacă revendică un nivel netestat.

Pot scrie „conform WCAG 2.1 AA” dacă Lighthouse îmi dă scor maxim?

Nu. Scorul reflectă doar regulile automat verificabile, iar chiar estimarea producătorului lasă în afară aproape jumătate din probleme. Un scor bun e punctul de la care începe verificarea manuală, nu concluzia ei. „Parțial conform, verificat automat și manual la tastatură la data X” e o afirmație pe care o poți susține.

Sarcina disproporționată se invocă în declarație sau separat?

Ambele, în ordinea corectă. Întâi faci evaluarea scrisă pe criteriile din anexa nr. 6 și o păstrezi cinci ani de la ultima furnizare a serviciului; apoi menționezi în declarație ce e acoperit de excepție. Autoritatea poate cere copia și examinează inclusiv modul în care ai aplicat criteriile.

Trebuie să trec pe WCAG 2.2 acum?

Pentru ce construiești de la zero, da — cele șase criterii noi de nivel A și AA sunt mult mai ieftine la scriere decât la retrofit. Pentru ce declari, contează versiunea armonizată, iar trimiterea la versiunea 4 a EN 301 549 nu era publicată în Jurnalul Oficial la data acestui articol. Construiește spre 2.2, declară ce ai testat efectiv, pregătește-ți fraza pentru schimbarea de versiune.

Cine controlează și ce risc dacă nu public nimic?

Pentru comerțul electronic, autoritatea desemnată prin articolul 19 alineatul (1) litera d) e Autoritatea pentru Digitalizarea României, iar ea aplică și sancțiunile. Lipsa informațiilor cerute de articolul 13 alineatul (2) literele a)–d) se sancționează cu 7.000–15.000 lei, palierul cel mai ridicat dintre cele aplicabile furnizorilor de servicii. Separat, articolul 26 permite consumatorilor și asociațiilor să sesizeze direct instanța sau autoritatea.

Notă: textul descrie cerințele aplicabile declarației și metoda de verificare, nu ține loc de consultanță juridică. Serviciile reglementate sectorial, produsele cu marcaj CE și furnizarea în mai multe state membre cer analiză dedicată.

Un document care își publică propria notă e singurul din dosarul legal al site-ului care se poate autoinvalida. O listă de excepții goală lângă o metodă formată dintr-un scor de scanner spune despre produs mai mult decât a vrut autorul să spună.

Ordinea de lucru care rezultă e inversă față de reflex: nu scrii declarația sperând că e adevărată, ci testezi, notezi ce ai testat și cu ce, apoi publici exact atât. Documentul devine ultimul pas al unui proces, nu primul pas al unei intenții.

Celelalte pagini din conformitate legală web se supun aceleiași ordini, cu alte anexe și alte autorități. Interfața pe care o descriu se construiește pe hub-ul SaaS.